SIMBOLISMUL

   Simbolismul este un curent literar aparut in Franta in a doua jumatate a
sec. al XIX-lea, ca o reactie impotriva retorismului romantic si a
impersonalismului parnasian.
  Simbolismul > gr. Symbolon= semn,o stare sufleteasca nenumita,sugerata printr-o imagine artistica.
Numele curentului este dat de articolul manifest Le Symbolisme a lui Jean Moreas,initiatorul miscarii literare,publicat in suplimentul literar al revistei Le Figaro (1860).
    Reprezentantii simbolismului in Franta sunt: Paul Verlaine, Maurice Rollimat,
Stephane Mallarme, Arthur Rimbaud, Tristan Corbiere, Jules Laforgue. Alti poeti
simbolisi din literatura universal sunt: Emile Verhaeren, Gustave Kahn, Andrei
Belai.
Simbolistii doresc sa scrie o poezie de cunoastere, de aceea o apropie de
muzica. Ei considera ca muzica este arta care permite revelarea absolutului.
Astfel, ei aspira spre poezia pura.

           Simbolismul se naste dintr-o anumita stare de spirit. Scriitorii sunt
deceptionati de pozitivismul secolului al XIX-lea, care asigurase progresul in
stiinta si in tehnica, dar determinase un regres in plan spiritual.Se pare ca simbolismul s-a nascut dintr-un nou “mal du siècle”, altul decat cel al romanticilor.

     Elemente simboliste se intalnesc inca din 1857 in poemul “Corespondente”, al lui Charles Baudelaire. Este vorba despre folosirea simbolurilor, a corespondentelor si a sinesteziei (sinestezie – figura de stil realizate prin participarea simultana a mai multor simturi, ex: pictura parfumata, lavanda Sonora).
   Teoretician al simbolismului romanesc este Alexandreu Macedonski. Cunoscand experientele inovatoarea ale poeziei din Franta, scrie doua articole in care expune principiile simbolismului si ale instrumentalismului: “Despre logica poeziei” (1880) – “nelogica intr-un mod sublim” si “Poezia viitorului” (1892).
          In 1880 infiinteaza revista “Literatorul” in jurul careia se constituie cenaclul cu aceeasi denumire. Revista apare, cu intermitente, pana in 1919. Multi dintre poetii simbolisti frecventeaza cenaclul macedonskian. Cei mai cunoscuti reprezentanti ai simbolismului romanesc sunt, pe langa
Alexandru Macedonski, George Bacovia, Traian Demetrescu, denumit de prietenii lui Tradem, Stefan Petica, Dimitrie Anghel (“poetul florilor”), Ion Minulescu, Ovidiu Densusianu.


   ETAPE: a) 1880-1890 este pur teoretica,reprezentata de Al.Macedonski care teoretizeaza noul curent in revista Literatorul.
                b) 1890- 1914 perioada experientelor literare,apogeul literar fiind atins de poezia lui George Bacovia.
                c) 1914-1920=declinul curentului.


                                                      TRASATURI

       1.Pentru simbolisti poezia este "arta de a simti" (J.Moreas),iar cuvantul trebuie sa exprime mister,muzica,sugestie.

       2. Poezia simbolista se constituie din "corespondente","sugestii" si "simboluri"-pentru a exprima starea de spirit nenumita de poet insa traita.


     ( Sugestia "a sugera un obiect,iata visul nostru"= corespondenta unei stari de spirit nenumite

       "a numi un obiect inseamna a suprima  trei sferturi din desfasurarea poemului"= o aluzie la starea de spirit nenumita.
       Corespondentele = legaturi ascunse dintre lucruri;=relatia eului liric cu lumea bazata pe afinitati si asemanari.   ex: Fiecarei culori ii corespunde o stare de spirit;fiecare vocala are un corespondent anume : violet=monotonie,apasare
       Simbolul=implicit,doar sugereaza,nu materializeaza ca la romantici)

             Culorile sugereaza o stare de spirit:
 violetul= monotonie,apasare
galbenul=depresie
verdele crud,roz,albastru=nevroza
culori intense,stralucitoare=stari crepusculare
gri,negru=limita depresiva

             Instrumentele muzicale prezinta si ele o anumita corespondenta:
vioara=melancolie
violina si flautul=nevroza
harfa=doliul cosmic

       3.Prezenta sinesteziilor (combinarea mai multor senzatii de natura diferita: olfactive,vizuale,auditive intr-un epitet metaforic sau o metafora) ex: "sunetul violet"
       4.Inclinatia catre stari sufletesti nedefinite.

       5.Muzicalitatea interiorizata realizata cu ajutorul refrenului ( laitmotiv )
       6.Preferinta pentru anumite teme si motive : iubirea ca motiv de reverie,targul de provincie ca motiv al izolarii,natura ca loc al corespondentelor.
       7.Cultivarea versului liber prin cadenta,repetitii,refrene,armonii,cuvinte rare si sonore,ritmul launtric.Poezia tinde spre incantatie.
       8.Preferinta pentru mediul citadin (anost,noroios) cu cafenele,ospicii,taverne,periferii,abatoare,parcuri dezolante. Oamenii sunt deseori: nebuni,vagabonzi,femei pierdute si morti.

       9. Se sublineaza ca protest  soarta poetului condamnat si izolat,nostalgia evadarii spre taramuri exotice,obsesia mortii si pustiul sufletului.
     10.Anotimpurile au si ele corespondente psihice:
     toamna si iarna= depresive,amortesc simturile,sunt dezolante.Peisajele sunt sumbre,apasatoare,monotone,exprimand un frig launtric.
    primavara si vara=anotimpuri ale nevrozelor.
     11.Natura este vazuta nu ca si peisaj exterior,ci ca stare sufleteasca care accentueaza trairile eului liric insingurat,invins de cotidian si refugiat intr-o interioritate sfasietoare,devastatoare.